Despre cum aburesti poporu’ cu televizoru’
de Edward Pastia | in Editoriale 10 Septembrie 2010, 10:18
Este revoltator ca vina pentru actuala situatie economica a fost aruncata in spatele pensionarilor si a veniturilor nesimtite ale acestora. Fondul de pensii (de fapt, lipsa lui) este responsabil de criza, recesiune, haos. Care este insa explicatia reala vizavi de pensiile romanilor? Imaginati-va doua multimi de oameni, una reprezentand populatia activa, cealalta pensionarii. Sistemul este construit de asa maniera incat el functioneaza bine atat timp cat prima multime este mai numeroasa decat cea de-a doua. In momentul in care raportul se inverseaza, incep problemele. Va miroase cumva a „Caritas”? Chiar asa si este. Asadar, care ar putea fi cauzele pentru deficitul din acest fond? Simplu. Somajul in crestere conduce la un numar mai mic al celor care contribuie la fond. „Fuga” populatiei active catre alte tari, mai consecvente cu piata muncii, este o alta cauza. Scaderea salariilor ar fi a treia. Scaderea incasarilor la buget (adica reducerea consumului de marfuri si servicii) poate agrava la randu-i situatia, pentru ca nu vei mai avea cu ce sa acoperi deficitul.
Cum spuneam, este extrem de clar, nu-ti trebuie nici macar Institutul de Marina ca sa-ti dai seama ca nu conteaza marimea veniturilor incasate de pensionari, ci numarul oamenilor care muncesc. Principiul contributivitatii, atat de clamat in ultimele campanii electorale, nu are niciun merit in „ecuatie”. Ce este de facut? Foarte simplu. Daca mentii actualul sistem, trebuie sa ai mereu grija ca „multimea activa” sa fie mai mare decat cea „pasiva”. Nu sa distrugi economia prin fiscalitate sau masuri de austeritate aberante. A doua varianta este sa schimbi sistemul, sa aplici cu adevarat principiul contributivitatii: fiecare sa aiba contul lui de asigurari sociale, iar la sfarsitul activitatii sa beneficieze de fondurile pe care si le-a depus singur acolo. In sarcina statului ar putea ramane doar asigurarile sociale speciale. Este gresit sa credem ca simpla taiere a pensiilor rezolva ceva, altfel decat pe termen foarte, foarte scurt. Mai mult, stim cu totii din ce bani traiesc 90% dintre batranii nostri. Sume derizorii, acordate in scarba de un stat incompetent.
As mai vrea sa spun cateva cuvinte despre pensiile speciale. Ele sunt si vor fi recalculate, iar reducerile sunt si de pana la 70%. Vi se pare corect ca o pensie de 2.500 de lei sa ajunga la 1.300? Echitate sociala? Nu. Categoriile de oameni care beneficiaza de asa ceva au avut in tot timpul vietii restrictii drastice - ba program non-stop, viata de familie pe „franturi”, restrictii de genul nu ai voie sa ai alte venituri, afaceri, activitate sindicala interzisa. In concluzie, vi se pare ca suna a „echitate sociala” raportul „obligatii speciale” - „drepturi comune”?
Cum spuneam, este extrem de clar, nu-ti trebuie nici macar Institutul de Marina ca sa-ti dai seama ca nu conteaza marimea veniturilor incasate de pensionari, ci numarul oamenilor care muncesc. Principiul contributivitatii, atat de clamat in ultimele campanii electorale, nu are niciun merit in „ecuatie”. Ce este de facut? Foarte simplu. Daca mentii actualul sistem, trebuie sa ai mereu grija ca „multimea activa” sa fie mai mare decat cea „pasiva”. Nu sa distrugi economia prin fiscalitate sau masuri de austeritate aberante. A doua varianta este sa schimbi sistemul, sa aplici cu adevarat principiul contributivitatii: fiecare sa aiba contul lui de asigurari sociale, iar la sfarsitul activitatii sa beneficieze de fondurile pe care si le-a depus singur acolo. In sarcina statului ar putea ramane doar asigurarile sociale speciale. Este gresit sa credem ca simpla taiere a pensiilor rezolva ceva, altfel decat pe termen foarte, foarte scurt. Mai mult, stim cu totii din ce bani traiesc 90% dintre batranii nostri. Sume derizorii, acordate in scarba de un stat incompetent.
As mai vrea sa spun cateva cuvinte despre pensiile speciale. Ele sunt si vor fi recalculate, iar reducerile sunt si de pana la 70%. Vi se pare corect ca o pensie de 2.500 de lei sa ajunga la 1.300? Echitate sociala? Nu. Categoriile de oameni care beneficiaza de asa ceva au avut in tot timpul vietii restrictii drastice - ba program non-stop, viata de familie pe „franturi”, restrictii de genul nu ai voie sa ai alte venituri, afaceri, activitate sindicala interzisa. In concluzie, vi se pare ca suna a „echitate sociala” raportul „obligatii speciale” - „drepturi comune”?