Cresterea varstei de pensionare cu un an inseamna un PIB mai mare cu 1%
de Ioana Sora | in Companii, HR | 10 Septembrie 2010, 16:16
Companiile trebuie sa adapteze conditiile de munca la nevoile persoanelor in varsta
Sistemele publice de pensii sunt in pragul colapsului in intreaga lume, pe fondul cresterii sperantei de viata si a imbatranirii populatiei. Datele arata ca pentru prima oara in istorie vor fi mai multi oameni in varsta decat copii in 2050. In aceste conditii, legile si companiile trebuie sa ia masuri ca indivizii sa poata lucra pana cel putin la 65 de ani, desi ultimele discutii arata chiar ca varsta de pensionare tinde sa ajunga la 70 de ani.
Imbatranirea populatiei este o adevarata provocare pentru sustenabilitatea sistemelor de pensii si de sanatate. In prezent, jumatate din populatia lumii are sub 29 de ani, insa peste 40 de ani jumatate din populatie va avea 38 de ani. Daca azi numarul populatiei se ridica la 6,84 miliarde, in 2050 vor fi aproximativ noua miliarde de oameni, iar rata persoanelor in varsta, adica a celor peste 65 de ani, creste cu 2% mai repede decat sporul populatiei. In acelasi timp, creste si speranta de viata, astfel ca populatia in varsta se va tripla in urmatorii 40 de ani, ajungand la peste doua miliarde. Rata de dependenta a populatiei in varsta (persoane de peste 65 de ani) de populatia activa (20-64 de ani) va creste de la 25% la 50%. Este evident ca sistemele publice de pensii au nevoie de reforme, iar principala masura este cresterea varstei de pensionare, un singur an in plus la limita de varsta insemnand un avans al Produsului Intern Brut cu 1%. Sistemele publice de pensii au fost introduse la inceputul anilor 1900. La acea vreme, 25% din populatia activa nu mai apuca sa se pensioneze, iar majoritatea incasa pensie maximum cinci ani. In 1980, un om apuca sa se bucure de pensie 13 ani, in medie, iar in 1990, 19 ani. Daca s-ar compara speranta de viata de azi cu cea de atunci, pentru a se mentine acelasi echilibru al sistemelor de pensii ca in 1900, ar trebui sa iesim la pensie la 75 de ani. Cand au fost introduse pensiile in Romania, in 1913, Legea Nenitescu introducea un sistem de pensii pentru batranete. Limita de varsta era de 65 de ani, iar perioada maxima de cotizare, de 23 de ani. Apoi, cativa ani pensiile de batranete au fost anulate, pentru a fi reintroduse in 1938.
In acel an, ponderea populatiei active era de 58,4 % din total, pe locul 1 din 20 de tari, iar 72% munceau in agricultura. In 1949, pensia era de cel putin 50% si pana la 80% din salariul mediu lunar pe ultimele 12 luni, plafonat la o suma maxima.
Astazi, ponderea populatiei active se ridica la doar 45% din total. In plus, Romania are o populatie imbatranita. La 1 ianuarie 2010, varsta medie a populatiei Romaniei a fost de 39,6 ani (38,1 ani la barbati si 41 de ani la femei), in conditiile in care populatia rurala era mai imbatranita si avea o varsta medie de 40,2 ani, mai mare cu 1,1 ani decat cea urbana.
Cea mai imbatranita tara din lume este Japonia, cu o varsta medie a populatiei de 44,2 ani. Japonia a inceput sa ia masuri de cativa ani, prima fiind cresterea varstei de pensionare la 65 de ani din 2008. De fapt, in 2005, aproximativ 21% din populatia Japoniei in varsta de 65 sau peste 65 de ani muncea, in timp ce in Europa reforma serioasa a sistemelor de pensii a aparut abia cand criza financiara a pus si mai mult presiune pe bugete. Ce masuri a luat Japonia, in afara de cresterea varstei de pensionare? Companiile sunt obligate sa mentina un sistem prin care indivizii sa munceasca cat timp isi doresc si cat timp starea fizica le permite. Guvernul a schimbat legislatia astfel incat sa faciliteze transferul persoanelor in varsta de la o companie la alta. Angajatorilor li s-a cerut sa asigure pastrarea persoanelor in posturile lor pana la cel putin 65 de ani. De asemenea, companiile trebuie sa ofere posibilitatea ca persoanele in varsta sa poata opta pentru un program redus de lucru, daca acestea nu pot lucra cu norma intreaga din cauza starii de sanatate. La randul lor, angajatii in varsta sunt obligati sa faca mai multe controale medicale si sa incerce in permanenta sa-si mentina sau imbunatateasca abilitatile. In conditiile in care o persoana in varsta disponibilizata isi gaseste mai greu un loc de munca, angajatorii care au apelat la aceasta masura din necesitati economico-financiare trebuie sa asigure un plan de sustinere, de promovare in reangajarea celui ramas somer. Acest plan presupune ca angajatorul sa completeze o fisa cu toate abilitatile si toate functiile pe care le poate indeplini cel disponibilizat si sa ofere alternative de munca. Inainte de asta insa, angajatorilor li se cere sa reevalueze resursele umane din propria companie si sa incerce sa adapteze locul de munca la necesitatile angajatului in varsta. Toate acestea inseamna, de fapt, construirea unei noi piete a muncii, la care trebuie sa participe autoritatile, mediul privat si persoanele in varsta.
In prezent, varsta de pensionare variaza in lume de la 50 de ani, in Sri Lanka, la 67 de ani in Islanda si Norvegia. In Singapore, angajatorii primesc stimulente financiare daca sustin recalificarea muncitorilor maturi (de peste 40 de ani) si ii angajeaza. Si in Finlanda exista un program similar pentru sustinerea angajarii persoanelor de peste 45 de ani, rezultatele fiind incurajatoare. Mediul privat a inceput sa inteleaga ca este nevoie sa ia initiativa.
Companii din Belgia, Olanda, Suedia si Marea Britanie au inceput sa recruteze si sa recalifice lucratorii in varsta. In Franta, mai multe companii au facut schimbari majore in procesele de productie, pentru a adapta conditiile de munca la nevoile speciale ale angajatilor in varsta. De exemplu, liniile de productie au fost modificate astfel incat sa fie ergonomice. Primele studii arata ca adaptarea conditiilor de munca la nevoile individului in varsta a facut ca acele locuri de munca sa fie mai atragatoare si pentru tineri. Tendintele statelor preocupate de a asigura un serviciu celor in varsta sunt de a adapta locul si conditiile de munca la necesitatile celor de peste 60 de ani si nu de a inlocui angajatul in varsta cu altul mai tanar. Guvernele, organizatiile internationale si societatea civila trebuie sa promoveze politici si programe de „imbatranire activa“, sa incurajeze educatia permanenta a adultilor si sa gaseasca solutii astfel incat persoanele in varsta sa poata continua sa munceasca in concordanta cu capacitatea si preferintele celor de peste 60 de ani. Desi in unele tari femeile au dreptul sa iasa la pensie mai devreme decat barbatii, speranta de viata a femeilor este mult mai ridicata. Cum femeile continua sa fie discriminate pe piata fortei de munca, aceasta este una dintre problemele care vor trebui sa-si gaseasca rezolvarea cat mai curand. Adesea femeile sunt mai prost platite decat barbatii, chiar daca presteaza aceeasi munca, astfel ca si pensiile acestora sunt mai mici, iar pericolul de a ajunge in saracie la pensie este ridicat.
Reticenta populatiei in a munci mai multi ani este de inteles, iar schimbarea legii a scos milioane de oameni in strada in Franta. Recent s-a decis pensionarea la 62 de ani in Franta, unde speranta de viata este de 84,4 ani, cea mai mare din UE, conform datelor Eurostat. Totusi varstele de pensionare actuale au ramas nemodificate de aproape un secol. Germania a stabilit varsta de pensionare la 65 de ani in 1916, Marea Britanie, in 1925, iar SUA, in 1935. De fapt, Bismarck a introdus pensiile in 1880 pentru cei care depaseau 70 de ani. In trecut, lumea nu se astepta sa traiasca multi ani dupa pensionare, azi ni se pare normal sa traim din pensie cel putin 20 de ani. De curand, in Marea Britanie, s-a decis ca pensionarea sa aiba loc la 68 de ani, speranta de viata fiind de 81 de ani dupa datele Eurostat si de 79,4 ani dupa datele ONU. In Olanda, Danemarca, Norvegia, Germania si Spania - la 67 de ani. In Olanda, speranta de viata este de 82 de ani, dupa Eurostat, si de 79,8 ani dupa ONU. In Germania, speranta de viata este de 82,4 ani dupa Eurostat si de 79,4 ani dupa ONU. Dupa Eurostat, in Spania speranta de viata este de 84,4 ani si de 80,9 ani dupa ONU. In Romania, speranta de viata este de 76,2 ani, dupa Eurostat, cea mai mica valoare din UE. Datele ONU arata ca speranta noastra de viata este de 72,5 ani. In Grecia, unde manifestatiile violente au fost inclusiv impotriva cresterii varstei de pensionare la 63 de ani, speranta de viata este de 81,9 ani dupa Eurostat si de 79,5 ani dupa ONU. Cresterea varstei de pensionare la 65 de ani este un prim pas in echilibrarea sistemelor de pensii, toate dezbaterile recente indicand ca este foarte posibil ca varsta limita sa fie ridicata chiar la 70 de ani.
Imbatranirea populatiei este o adevarata provocare pentru sustenabilitatea sistemelor de pensii si de sanatate. In prezent, jumatate din populatia lumii are sub 29 de ani, insa peste 40 de ani jumatate din populatie va avea 38 de ani. Daca azi numarul populatiei se ridica la 6,84 miliarde, in 2050 vor fi aproximativ noua miliarde de oameni, iar rata persoanelor in varsta, adica a celor peste 65 de ani, creste cu 2% mai repede decat sporul populatiei. In acelasi timp, creste si speranta de viata, astfel ca populatia in varsta se va tripla in urmatorii 40 de ani, ajungand la peste doua miliarde. Rata de dependenta a populatiei in varsta (persoane de peste 65 de ani) de populatia activa (20-64 de ani) va creste de la 25% la 50%. Este evident ca sistemele publice de pensii au nevoie de reforme, iar principala masura este cresterea varstei de pensionare, un singur an in plus la limita de varsta insemnand un avans al Produsului Intern Brut cu 1%. Sistemele publice de pensii au fost introduse la inceputul anilor 1900. La acea vreme, 25% din populatia activa nu mai apuca sa se pensioneze, iar majoritatea incasa pensie maximum cinci ani. In 1980, un om apuca sa se bucure de pensie 13 ani, in medie, iar in 1990, 19 ani. Daca s-ar compara speranta de viata de azi cu cea de atunci, pentru a se mentine acelasi echilibru al sistemelor de pensii ca in 1900, ar trebui sa iesim la pensie la 75 de ani. Cand au fost introduse pensiile in Romania, in 1913, Legea Nenitescu introducea un sistem de pensii pentru batranete. Limita de varsta era de 65 de ani, iar perioada maxima de cotizare, de 23 de ani. Apoi, cativa ani pensiile de batranete au fost anulate, pentru a fi reintroduse in 1938.
In acel an, ponderea populatiei active era de 58,4 % din total, pe locul 1 din 20 de tari, iar 72% munceau in agricultura. In 1949, pensia era de cel putin 50% si pana la 80% din salariul mediu lunar pe ultimele 12 luni, plafonat la o suma maxima.
Astazi, ponderea populatiei active se ridica la doar 45% din total. In plus, Romania are o populatie imbatranita. La 1 ianuarie 2010, varsta medie a populatiei Romaniei a fost de 39,6 ani (38,1 ani la barbati si 41 de ani la femei), in conditiile in care populatia rurala era mai imbatranita si avea o varsta medie de 40,2 ani, mai mare cu 1,1 ani decat cea urbana.
Masuri in Japonia, cea mai imbatranita tara
Cea mai imbatranita tara din lume este Japonia, cu o varsta medie a populatiei de 44,2 ani. Japonia a inceput sa ia masuri de cativa ani, prima fiind cresterea varstei de pensionare la 65 de ani din 2008. De fapt, in 2005, aproximativ 21% din populatia Japoniei in varsta de 65 sau peste 65 de ani muncea, in timp ce in Europa reforma serioasa a sistemelor de pensii a aparut abia cand criza financiara a pus si mai mult presiune pe bugete. Ce masuri a luat Japonia, in afara de cresterea varstei de pensionare? Companiile sunt obligate sa mentina un sistem prin care indivizii sa munceasca cat timp isi doresc si cat timp starea fizica le permite. Guvernul a schimbat legislatia astfel incat sa faciliteze transferul persoanelor in varsta de la o companie la alta. Angajatorilor li s-a cerut sa asigure pastrarea persoanelor in posturile lor pana la cel putin 65 de ani. De asemenea, companiile trebuie sa ofere posibilitatea ca persoanele in varsta sa poata opta pentru un program redus de lucru, daca acestea nu pot lucra cu norma intreaga din cauza starii de sanatate. La randul lor, angajatii in varsta sunt obligati sa faca mai multe controale medicale si sa incerce in permanenta sa-si mentina sau imbunatateasca abilitatile. In conditiile in care o persoana in varsta disponibilizata isi gaseste mai greu un loc de munca, angajatorii care au apelat la aceasta masura din necesitati economico-financiare trebuie sa asigure un plan de sustinere, de promovare in reangajarea celui ramas somer. Acest plan presupune ca angajatorul sa completeze o fisa cu toate abilitatile si toate functiile pe care le poate indeplini cel disponibilizat si sa ofere alternative de munca. Inainte de asta insa, angajatorilor li se cere sa reevalueze resursele umane din propria companie si sa incerce sa adapteze locul de munca la necesitatile angajatului in varsta. Toate acestea inseamna, de fapt, construirea unei noi piete a muncii, la care trebuie sa participe autoritatile, mediul privat si persoanele in varsta.
In Europa, pasi mici
In prezent, varsta de pensionare variaza in lume de la 50 de ani, in Sri Lanka, la 67 de ani in Islanda si Norvegia. In Singapore, angajatorii primesc stimulente financiare daca sustin recalificarea muncitorilor maturi (de peste 40 de ani) si ii angajeaza. Si in Finlanda exista un program similar pentru sustinerea angajarii persoanelor de peste 45 de ani, rezultatele fiind incurajatoare. Mediul privat a inceput sa inteleaga ca este nevoie sa ia initiativa.
Companii din Belgia, Olanda, Suedia si Marea Britanie au inceput sa recruteze si sa recalifice lucratorii in varsta. In Franta, mai multe companii au facut schimbari majore in procesele de productie, pentru a adapta conditiile de munca la nevoile speciale ale angajatilor in varsta. De exemplu, liniile de productie au fost modificate astfel incat sa fie ergonomice. Primele studii arata ca adaptarea conditiilor de munca la nevoile individului in varsta a facut ca acele locuri de munca sa fie mai atragatoare si pentru tineri. Tendintele statelor preocupate de a asigura un serviciu celor in varsta sunt de a adapta locul si conditiile de munca la necesitatile celor de peste 60 de ani si nu de a inlocui angajatul in varsta cu altul mai tanar. Guvernele, organizatiile internationale si societatea civila trebuie sa promoveze politici si programe de „imbatranire activa“, sa incurajeze educatia permanenta a adultilor si sa gaseasca solutii astfel incat persoanele in varsta sa poata continua sa munceasca in concordanta cu capacitatea si preferintele celor de peste 60 de ani. Desi in unele tari femeile au dreptul sa iasa la pensie mai devreme decat barbatii, speranta de viata a femeilor este mult mai ridicata. Cum femeile continua sa fie discriminate pe piata fortei de munca, aceasta este una dintre problemele care vor trebui sa-si gaseasca rezolvarea cat mai curand. Adesea femeile sunt mai prost platite decat barbatii, chiar daca presteaza aceeasi munca, astfel ca si pensiile acestora sunt mai mici, iar pericolul de a ajunge in saracie la pensie este ridicat.
La pensie, la 70 de ani
Reticenta populatiei in a munci mai multi ani este de inteles, iar schimbarea legii a scos milioane de oameni in strada in Franta. Recent s-a decis pensionarea la 62 de ani in Franta, unde speranta de viata este de 84,4 ani, cea mai mare din UE, conform datelor Eurostat. Totusi varstele de pensionare actuale au ramas nemodificate de aproape un secol. Germania a stabilit varsta de pensionare la 65 de ani in 1916, Marea Britanie, in 1925, iar SUA, in 1935. De fapt, Bismarck a introdus pensiile in 1880 pentru cei care depaseau 70 de ani. In trecut, lumea nu se astepta sa traiasca multi ani dupa pensionare, azi ni se pare normal sa traim din pensie cel putin 20 de ani. De curand, in Marea Britanie, s-a decis ca pensionarea sa aiba loc la 68 de ani, speranta de viata fiind de 81 de ani dupa datele Eurostat si de 79,4 ani dupa datele ONU. In Olanda, Danemarca, Norvegia, Germania si Spania - la 67 de ani. In Olanda, speranta de viata este de 82 de ani, dupa Eurostat, si de 79,8 ani dupa ONU. In Germania, speranta de viata este de 82,4 ani dupa Eurostat si de 79,4 ani dupa ONU. Dupa Eurostat, in Spania speranta de viata este de 84,4 ani si de 80,9 ani dupa ONU. In Romania, speranta de viata este de 76,2 ani, dupa Eurostat, cea mai mica valoare din UE. Datele ONU arata ca speranta noastra de viata este de 72,5 ani. In Grecia, unde manifestatiile violente au fost inclusiv impotriva cresterii varstei de pensionare la 63 de ani, speranta de viata este de 81,9 ani dupa Eurostat si de 79,5 ani dupa ONU. Cresterea varstei de pensionare la 65 de ani este un prim pas in echilibrarea sistemelor de pensii, toate dezbaterile recente indicand ca este foarte posibil ca varsta limita sa fie ridicata chiar la 70 de ani.