Cand dreptatea are culoare politica
de Edward Pastia | in Editoriale 6 Septembrie 2010, 10:05
Spuneti si dumneavoastra, vi se pare ca in Romania anului 2010 dreptatea „se imparte” la fel pentru toata lumea? Este in regula sa fie acuzat numai personalul medical de uciderea bebelusilor de la Giulesti, dar nimeni sa nu ii cerceteze penal pe membrii guvernului care au responsabilitatea „implementarii” unui sistem sanitar ucigator (ministri de acum sau din trecut)? Considerati ca fiecare individ are parte de sanse egale in societatea mioritica? Credeti ca egalitarismul socialist este o solutie? Adica venituri, pensii, beneficii identice pentru tot muritorul? Si toate aduse spre minim, iar birurile spre maximul (in)suportabil? Sunteti de acord cu faptul ca legiferarea saraciei (a se citi austeritate) va conduce, intr-un tarziu, la prosperitate? Este normal ca toata lumea sa vorbeasca despre bugetari, dar nimeni sa nu fie interesat de sutele de mii de angajati din societatile private care-si pierd locurile de munca? Sunteti de acord cu societatea pe care, in definitiv, noi am construit-o in 20 de ani?
Puteti sa considerati „dilemele” de mai sus ca fiind un fel de chestionar (mult prea simplu fata de problemele cu care ne confruntam), iar cand aveti putin timp liber poate incercati sa raspundeti macar la doua dintre intrebari. Asa, pentru dumneavoastra. Eu o sa va scriu cateva „impresii”, absolut obiectiv, in calitatea mea de ziarist. Vad la fiecare pas cum oamenii devin din ce in ce mai radicali in gandire si comportament. Observ ca sunt clamate principii precum „echitatea sociala”, dar se aplica altceva, gen „sa moara ma-sa, nu mama”. Nu pot sa trec cu vederea ca opiniile critice sunt considerate „amenintari la adresa sigurantei nationale” sau ca dialogul intre clasele profesionale, politice ori sociale este semn de slabiciune. Ma ingrozeste cand politicienii se uita drept in ochii nostri si afirma ca reducerea pensiilor cu 67% (vezi modul de recalculare pentru militari) este o masura luata „spre binele romanilor”. Sau ca, in viziunea guvernantilor, o pensie „simtita” trebuie musai sa se afle sub 1.500 de lei. Este socant sa afli ca sistemul judecatoresc a ajuns in asemenea hal incat termenele se dau de azi intr-un an. Ma infurii si cand aud ca nu sunt bani pentru investitii, dar se construiesc parcuri la sate in valoare de sute de milioane de lei. Nu pot in ruptul capului sa inteleg de ce timp de doua decenii nu am reusit sa construim macar o singura autostrada cap-coada. Imi este rusine sa vad ca multi dintre adolescentii de astazi nu pot lega doua fraze ori ca nu au auzit in viata lor de „1 Decembrie 1918”. Poate si pentru ca mass-media se ocupa de pseudovalori...
Asadar, va place mult cum ne-am petrecut noi ultimii 20 de ani? Ce culoare are dreptatea? Ar trebui sa aiba? Tot ce am reusit sa aflu, eu, personal, tine doar de faptul ca indiferenta este inodora, incolora si insipida. Daca ne-ar fi mirosit macar un pic poate ca acum am fi ajuns in alt punct.
Puteti sa considerati „dilemele” de mai sus ca fiind un fel de chestionar (mult prea simplu fata de problemele cu care ne confruntam), iar cand aveti putin timp liber poate incercati sa raspundeti macar la doua dintre intrebari. Asa, pentru dumneavoastra. Eu o sa va scriu cateva „impresii”, absolut obiectiv, in calitatea mea de ziarist. Vad la fiecare pas cum oamenii devin din ce in ce mai radicali in gandire si comportament. Observ ca sunt clamate principii precum „echitatea sociala”, dar se aplica altceva, gen „sa moara ma-sa, nu mama”. Nu pot sa trec cu vederea ca opiniile critice sunt considerate „amenintari la adresa sigurantei nationale” sau ca dialogul intre clasele profesionale, politice ori sociale este semn de slabiciune. Ma ingrozeste cand politicienii se uita drept in ochii nostri si afirma ca reducerea pensiilor cu 67% (vezi modul de recalculare pentru militari) este o masura luata „spre binele romanilor”. Sau ca, in viziunea guvernantilor, o pensie „simtita” trebuie musai sa se afle sub 1.500 de lei. Este socant sa afli ca sistemul judecatoresc a ajuns in asemenea hal incat termenele se dau de azi intr-un an. Ma infurii si cand aud ca nu sunt bani pentru investitii, dar se construiesc parcuri la sate in valoare de sute de milioane de lei. Nu pot in ruptul capului sa inteleg de ce timp de doua decenii nu am reusit sa construim macar o singura autostrada cap-coada. Imi este rusine sa vad ca multi dintre adolescentii de astazi nu pot lega doua fraze ori ca nu au auzit in viata lor de „1 Decembrie 1918”. Poate si pentru ca mass-media se ocupa de pseudovalori...
Asadar, va place mult cum ne-am petrecut noi ultimii 20 de ani? Ce culoare are dreptatea? Ar trebui sa aiba? Tot ce am reusit sa aflu, eu, personal, tine doar de faptul ca indiferenta este inodora, incolora si insipida. Daca ne-ar fi mirosit macar un pic poate ca acum am fi ajuns in alt punct.